UN FUOCO CHE BRUCIA MA NON CONSUMA

LA PREGHIERA DEL CUORE
NELLA SINGOLARE ESPERIENZA ROMENA DEL ROVETO ARDENTE

P. Elia Citterio, Un fuoco che brucia, ma non consuma. La preghiera del cuore nella singolare esperienza romena del Roveto ardente, Il Cerchio-Iniziative editoriali, Rimini 2021. 

Questo libro rende nota in maniera organica e sconosciuta fino ad oggi la vicenda straordinaria del movimento romeno del “roveto ardente”, che riunì tra il 1939 e il 1958, il fior fiore della cultura laica e monastica del tempo, testimoniando la rinascita e, purtroppo, la repressione della spiritualità filocalica in terra romena. Figura centrale attorno a cui si coagulò quell’esperienza fu Sandu Tudor, figura su cui è ricamato l’intero testo. Tudor morirà nelle carceri romene per la feroce repressione comunista. Il lascito di quelle grandi figure di uomini colti e di uomini santi, è stato fecondo, anche nel martirio, permettendo che giungesse viva ai nostri giorni la via esicasta, la mistica e l’arte della preghiera del cuore. L’autore del libro, p. Elia Citterio, narra la sua esperienza diretta con una parte rilevante di personalità ancora viventi negli anni ’80 oppure che avevano conosciuto direttamente le vicende e le narrazioni di quegli anni burrascosi. Infatti negli anni ’80, viaggiando in Romania, ebbe modo di approfondire e confermare un cammino che aveva già iniziato con la sua comunità dei Fratelli Contemplativi di Gesù. Comunità che nel 2020 ha compiuto 50 anni e quindi questo libro è un po’ anche un Te Deum per il bene che i fratelli hanno ricevuto e anche per il bene che la loro fecondità ha regalato a tantissimi figli spirituali e amici.

 

Chiudo con le parole introduttive dell’autore: “Mi sono chiesto come fare memoria, in gratitudine, di questo prezioso scambio di doni, che si è mostrato così fecondo per noi. Nelle ricerche a proposito della Filocalia e della sua fecondità nei tempi moderni ho potuto mettere in luce l’importanza dell’ambiente romeno, meno noto o pressoché sconosciuto rispetto agli altri due ambienti già noti, quello greco e slavo. Mi restava di fare una cosa analoga all’interno dello stesso ambiente romeno, vale a dire tornare al fuoco originario, che si è riacceso in terra romena con il movimento del Roveto ardente. Quel fuoco è sempre stato vivo nei monasteri romeni, ma con il movimento del Roveto ardente l’esperienza è tornata visibile, condivisa, in un più largo contesto, non solo nei monasteri ma anche tra gli intellettuali, tra la gente, in un momento terribile della storia recente romena…”, un fuoco, aggiungerei, che è possibile riaccendere grazie anche alla testimonianza dei Fratelli, nel riscoprirsi homo adorans, cioè l’unico essere vivente al mondo che prega, come giustamente sintetizza Tudor/padre Daniil.

Rara foto di p. Daniil / Sandu Tudor

COME ACQUISTARE IL LIBRO?

A questo punto non resta che invitarvi all’acquisto, preferibilmente direttamente dall’editore (ma ovviamente potrà avvenire anche con gli altri ordinari canali: librerie, librerie on-line, IBS, Amazon, ecc.).

INVIARE ORDINI A: info@ilcerchio.it

Oppure direttamente online dall’editore al seguente link => PREMI QUI

 Monastero di Antim, dove nacque e si riunì il gruppo del “Roveto ardente”

In questa pagina abbiamo pensato di offrire dei contenuti extra.

Di seguito abbiamo riportato tre sezioni:

1. la prima riporta i testi poetici;

2. la seconda è dedicata alla ballata “Hrisov. Il codice degli istanti. Il sigillo della vita e della morte“;

3. la terza riporta il capolavoro mistico: “Inno acatisto al roveto ardente della Madre di Dio“.

Ogni sezione riporta i testi di Sandu Tudor in lingua originale romena affiancati dalla traduzione italiana di p. Elia Citterio.

Per leggere i testi basta in ciascuna sezione premere il classico pulsante “toggle” grigio che permette di “srotolare” o “riarrotolare” il testo.

Infine, se, contemporaneamente alla lettura, si desidera ascoltare anche l’audio della declamazione in romeno con un sottofondo musicale, basterà avviare la riproduzione usando l’apposito strumento.

Per i testi poetici, i brani musicali sono tratti dalla collezione Psalterium di musica antica e medievale;

per la ballata, i brani musicali sono tratti da due gruppi di musica irlandese (The Chieftains e Shannon);

per l’acatisto, ogni kondakion e ikos declamato in romeno è introdotto brevemente (alcuni secondi) dal canto del medesimo inno, da parte dei monaci romeni del monastero di Lacu al Monte Athos (per l’ascolto integrale solo dell’inno cantato dai monaci, si riporta a fondo pagina il link diretto).

[Si conferma la regola di questo sito per cui in caso di lesione di diritti di riproduzione, basta comunicarlo agli indirizzi di contatto e si provvederà all’immediata rimozione]. 

Buona lettura / ascolto.

TESTI POETICI

PREMI QUI PER VISUALIZZARE / NASCONDERE IL TESTO DELLE POESIE

Testi poetici

AM AUZIT CÂNTECUL PĂSĂRII UNICE HO SENTITO IL CANTO DELL’UCCELLO INIMITABILE
Dimineaţa la ceasul rugăciunii, Di mattina, all’ora della preghiera,
când pe ramuri stă încă proaspătă quando sui rami resiste ancora fresca
roua, la rugiada
am auzit lângă mine ho sentito vicino a me
cântecul păsării unice. il canto dell’uccello inimitabile.
Iată! Se înalţă aşa de minunat, Ecco! Si leva così meraviglioso
aşa de limpede così limpido
şi răsună în atâta ecou e si moltiplica nell’eco
încât pare că lumea, tanto da sembrare che il mondo,
marea şi larga Lume, il grande e vasto Mondo,
toată îl ascultă, tutto intero l’ascolti,
firea toată îl aude ogni creatura l’oda
şi îi răspunde, e le risponda
îl aude lo ascolti
şi-l însoţeşte e l’accompagni
până sus de tot fino a salire al di sopra di tutto:
la Dumnezeu. a Dio.
Privesc pe mlădiţa unei ramuri, Io osservo, sulla gemma di un ramo,
într-o picătură dentro una goccia
limpede de rouă tersa di rugiada
şi ascult cântecul de lumină e ascolto il canto di luce
al păsării. dell’uccello.
În liniştea lungă a clipei Nel lungo silenzio
acesteia di questo istante
atât de înalte, così elevato,
fără voie îmi închipui senza volerlo immagino
bucuria cerească; la gioia celeste;
fără de voie senza volerlo
o descopăr acum, la scopro ora
în pacea nella pace
stării de rugăciune di una disposizione orante
la care nella quale mi trovo
mă aflu şi care e che pienamente mi sovrasta.
mă stăpâneşte  
deplin.  
O descopăr nu ca o oprire La scopro non come una sospensione
şi înecare e affondamento dei sensi,
în simţire,  
nu ca o pierdere non come una perdita
a uitării de sine dell’oblio di sé
în extaz, in estasi,
ci ca o ascuţime de înţeles ma come un affinamento di comprensione
trăit, vissuta,
limpede şi curat, chiara e pura,
ca o necurmată come un’infinita,
şi nemărginită suire sconfinata ascensione,
tot mai apropiată, sempre più ravvicinata
tot mai crescută e sempre più profonda
la inima al cuore
cea tainică più segreto
şi sfântă a Domnului. e santo del Signore.
OCTAVA ADEVĂRULUI L’OTTAVA DELLA VERITÀ
Adevărul poate fi tâlhărit sau numai furat, La verità può essere depredata o solo rubata,
Poate fi născocit, întâlnit sau câştigat, può essere immaginata, incontrata o conquistata,
Poate fi încă ghicit sau poate fi dat, può essere anche predetta o può essere donata,
Dar nu e mântuitor decât întrupat. ma non salva se non è incarnata.
GÂND EUHARISTIC PENSIERO EUCARISTICO
O! Inimă străpunsă a Lumii, O cuore trafitto del Mondo,
grijanie-n pahar, sacramento di pace nel calice,
Simţire sfântă ruptă-n pâine sentimento santo spezzato nel pane
în dar cuminecar, come dono di comunione,
adu deşertăciunii noastre porta alla nostra vanità
gustul de peste fire, il gusto dell’oltre natura,
să izbucnim din huma asta per erompere noi da questa argilla
secată de-mpietrire. seccata dall’indurimento.
IHTIS IHTIS
Ca o dulceaţă minunată de psalm, Come dolcezza meravigliosa di canto,
dragostea luiDumnezeu ne împresoară. l’amore di Dio ci avvolge.
Ca o cântare îmbălsămată de peste tot Come effluvio di cantico, da ogni parte
bucuria vieţii ne înfăşoară. la gioia della vita ci circonda.
Şi inimile noastre însetoşate E i nostri cuori assetati
sorb din adânca înfiorare, dal fremito che invade nell’intimo bevono
ca peştii în apele afundate, come i pesci nelle acque profonde
muzica binecuvântării Sale. la musica della Sua benedizione.
TROPAR PENTRU INIMA ZILEI IL TROPARIO DEL MEZZO GIORNO
Dumnezeul meu, Dio mio,
Miluieşte-mă! abbi pietà di me!
Dă-mi numele Tău, Donami il Tuo Nome,
Fă-Te doară aflare fatti finalmente conoscere
şi pentru sufletul meu! anche all’anima mia!
Ca birut adânc de strigarea Come conquistato completamente dal grido
celui de-a dreapta tâlhar, del ladrone, alla destra,
fiinţa mea să Te soarbă il mio essere Ti assorba,
în lacrimi arzătoare de har. in lacrime infuocate di grazia,
şi inima mea să Te aibă e il mio cuore Ti possegga
în nămiaza de dăruire nell’offerta del mezzogiorno
năpăditoare strălucire traboccante splendore
Dulcele de peste fire. dolcissimo Ineffabile.
CRESC MINUNI FIORISCONO I MIRACOLI
“Cresc minuni și nu te mai uimești. Si susseguono i miracoli e non resti più sorpreso.
Crezi că sunt acele ce n-au fost, Pensi siano quelli che non sono stati,
şi pornit de-avânt vrei să grăieşti e vorresti subito dire con slancio
un cuvânt sonor cu-anume rost. una parola vibrante dal senso preciso.
Gura însă-ţi stă de rece piatră, La bocca però resta fredda come pietra,
din trup stins se sbate proorocul; nel corpo spento si scuote il profeta;
dar, lumina-ncenușată-n vatră, ma il pensiero irrompe
cugetul zbucnind ‘naripă focul. nella luce incenerita del focolare
  e mette ali al fuoco.
Şi-ţi rosteşti tu vorba, fără sunet, E tu ti dici una parola, priva di suono,
fără de ajutorința gurii. senza l’aiuto di labbra.
În ecou lăuntric, ca de tunet, In un’eco interiore, come di tuono,
trec prin tine semnele Scripturii.” ti risuonano dentro trapassandoti le parole della Scrittura.
PENTRU MAREA NOAPTE A FECIOAREI PER LA GRANDE NOTTE DELLA VERGINE
Bucură-te Seară a dorului deplin. Rallegrati, Tramonto di infinita nostalgia.
Inima, smerit ţi-a-ntrezărit şi cântă Il cuore ti ha intravisto e canta umilmente
înargintatu-ţi chpde răsură sfântă, il tuo volto candido di rosa santa ,
înflorit cu cearcăn de inel virgin. fiorito nell’alone dell’anello verginale.
Moartă-i frumuseţea florilor de lut, Morta è la bellezza dei fiori terreni
De rugină faţa podoabelor lumeşti. figura degli ornamenti mondani che si corrompono.
Numa Tu chivotul nestricăciunii eşti, Solo Tu, Tabernacolo sei di incorruzione,
De-ai cuprins în Tine pe Cel ne-ncăput per aver accolto in Te l’Incontenibile.
Îmi jertfesc lumina ochilor mei Ţie, A Te consacro la luce dei miei occhi,
Ca să trec lăuntric sub cer înnoptat, che, con il pensiero, sotto il cielo stellato della notte,
Să-ţi privesc în cuget chipul ne-ntinat sono rapiti dal Tuo volto immacolato
Aşteptând doritul basm ce va să fie. aspettando l’avverarsi dell’agognato sogno che si compirà.
Peste seara minţii pecetia Ta, E quando il mio pensiero arriverà al suo tramonto
Limpede, unică şi covârşitoare, il Tuo sigillo limpido, unico e perfetto,
îmi stă sus în creştet, călăuzitoare, mi si posi in fronte a guidarmi
în logodnă-albastră de stea-logostea. a celebrare il celeste fidanzamento come astro del cielo.
Mînă-mă de-a pururi din surâsu-Ţi lin, Conducimi sempre con il tuo dolce sorriso,
Prin veacul viclean şi de împietrire, attraverso la perfidia e la durezza dei tempi,
La sorocul vieţii, un orb de uiire, al destino della vita mia,
  cieco e pieno di stupore,
Să ating în praguri biblicul Amin a toccare la soglia del biblico Amen.

HRISOV. IL CODICE DEGLI ISTANTI – IL SIGILLO DELLA VITA E DELLA MORTE

PREMI QUI PER VISUALIZZARE / NASCONDERE IL TESTO DELLA BALLATA

Hrisov. Il codice degli istanti – Il sigillo della vita e della morte

Predoslovie PRESENTAZIONE
Hrisov şi nu hronic A un codice regale
am luat să scriu. ho messo mano,
non a una cronaca di eventi.
Zodie şi ornic Arco zodiacale e orologio
viu, vivente,
pentru dreapta viaţă, per una vita retta,
măruntă la faţă, in apparenza senza valore,
uimitoare în miez interiormente stupenda
şi în care crez. e in cui io credo convinto.
Atâta curată nemernicie Quanta evidente insignificanza
şi atâta uitată hărnicie, e quanta obliata dignità,
întâmplată acasă şi pe drum, che trascorre in casa e per strada,
irosită, spulberată de fum! sprecata, dispersa in fumo!
Cu vârf muiat în tristeţea Intriso al colmo di mestizia
şi frumuseţea e di bellezza
acestui scrum auriu şi de nimic, di questa cenere d’oro e di niente,
am încondeiat de istov, ho stilato fino in fondo,
măreţ de mic, infima magnificenza,
sulul voievodal al acestui hrisov. la pergamena reale di questo documento.
1 1
1 Sub lună Suceava cu turle în noapte, 1. Sotto la luna la città di Suceava
cu stemă de piatră, stindard aţipit, con le torri svettanti nella notte,
visează moldav poveste străbună. con lo stemma in pietra, vessillo piegato,
  continua il racconto di una favola antica
  della terra moldava.
Oprită tăcerea, golită de şoapte, Un silenzio profondo, di sussurri svuotato,
din poarta de fier, cu podul suit, dalla porta di ferro, con il ponte rialzato,
pândeşte de sus, pe drumul sub lună scruta dall’alto, sotto la luna, la strada
deschis peste râpă, spre munte, la apus. che dà su un dirupo, verso i monti, a occidente.
Potcoava de mult Gli zoccoli ferrati dei cavalli
pe bolovan da tanto sul selciato rimbombano
răsună, e nella polvere e nel fango.
şi în praf, şi în lut.  
Şi roţi de rădvan E ruote di carri
se aud si odono
în plinul de lună sotto la luna lucente
şi bici în huit. e fruste schioccanti.
Tăcerea veghează ascuţit. Un silenzio profondo fa da sentinella.
2 2
2 Din turnul tăcut, din loc de străjer, 2. Dalla torre silente, dal posto di guardia,
prelungă pluteşte privirea pe cale. lo sguardo sulla strada si allunga sospeso.
Şi ager ferentarul, la trezie, visează, Vigile il fante, di sentinella, sogna
sub coiful înalt, cu vârful în cer. sotto l’elmo appuntito, innalzato nel cielo.
Turnat în oţelul cămăşii de zale, La corazza d’acciaio dell’armatura
albastru nespus acum scânteiază ora scintilla d’azzurro,
Uriaşa-i lance, la miezul nopţii, sus! la lancia innalzata, nel cuore della notte!
Că visarea cea trează, Con lo sguardo ben vigile,
nebuna, assorto,
aude şi-n bolovan. ode il rumore sul selciato.
Şi vede-nainte E guarda all’orizzonte,
cu văzul din minte con lo sguardo del cuore,
solia ce vine, tot una l’araldo che avanza
cu zgomot greoi de rădvan. un tutt’uno col greve rumore di carro.
Ce roată rotundă e luna Che ruota rotonda la luna
şi largă cât un maidan! e larga come uno spiazzo di gioco!
3 3
3 Soseşte din ţara ungară cu dor, 3. Arriva dall’ungarica terra con nostalgia struggente
fecioară domnească, cu ochi de copil, la giovane principessa, con occhi di fanciulla,
şi alai voievodal de viteji călăreţi. regina scortata da coraggiosi cavalieri.
Din pusta ungară soseşte de zor, Dalle steppe ungheresi arriva sollecita,
obraz trandafir, mireasă de-april, con volto di rosa, la sposa di primavera,
sub patruzeci spade de paici îndrăzneţi. difesa da quaranta spade di valenti paladini.
Săltand din obânc buiestre parade, Veloci, su cavalli di parata, con passo d’ambiatura
domneşti drumeţi, gli accompagnatori regali del viaggio
pe cale răznită, sulla strada impervia
sălbatec coclaur, per selvatiche balze scoscese,
pădure cumplită, per foreste temibili,
sub luna de aur sotto la luna dorata,
uimită, stupita,
în careta cea grea cu suită, scortano, nella greve carrozza,
aduc o crăiasă la Moldova iubită. la principessa all’amata Moldavia.
4 4
4 Careta-aurie cu herb de regină 4. La carrozza dorata con lo stemma regale
şi coperiş învelit în piele, verzui, e il tetto ricoperto di pelle, verdognolo,
cu o cocoaşe de bagaj pe cufărul trăsurii, con una gobba di bagagli a baule sulla carrozza,
ca o corabie bătrână leagănă şi se închină come una vecchia barca dondola e s’inchina
sub culori schimbătoare de lună, gălbui. sotto i colori cangianti della luna, giallina.
La pas sau la trap, prin creanga pădurii, Al passo o al galoppo, tra fronde di foreste,
cu patru roibani în roş valtrap, trainata da quattro cavalli in gualdrappa rossa,
călătoare in viaggio
careta stranie la strana carrozza,
răbdătoare paziente,
să năruie arranca cigolante
greu sub copite sotto gli zoccoli
desfundătura tărâmului de ispită. sulla via impossibile di un terreno periglioso.
Că de patru nopţi umblă pe sub frunza coclită. Son quattro notti che avanza sul fogliame color verderame.
5 5
5 Înfige dimineaţa luceafăr de răcoare. 5. La stella del mattino trafigge di freddo,
Luna-i de faţă încă şi visul sub frunte. mentre la luna è ancora alta e il sogno perdura.
Sărută din priviri pe geana de pădure. Bacia con gli sguardi il ciglio della foresta,
Întrezăreşte-ţi gândul venit din depărtare. e ti induce a scrutare il pensiero venuto da lontano.
Ridică în văzduh lung tulnicul de munte, Delinea nell’aria la lunga sagoma dei monti,
puterea să-ţi înfoi, dorirea să se-ndure, riprende il vigore e il desiderio si impenna
şi sparge a strigare, cu gestul de război, e fa prorompere in grida, con fare guerresco,
o slavă de lumină. una gloria di luce.
Că, iată, a intrat, Ecco, dalla porta del cortile,
şi steagul se înclină, è entrata
rădvanul fermecat, la carrozza incantata
prin poarta de polată. e il vessillo si inchina.
Şi verde-nveşmântată Di seta verde vestita
crăiasa de mătase la principessa svolazza nella dimora,
în fluture micuţ a fâlfâit în casă. come una piccola farfalla.
Un ornic argintează octava lui sfioasă. Con suono argentato
  un pendolo batte la sua timida ottava.
6 6
6 În sala de arme, dezbrăcat de zale 6. Nella sala d’armi, la corazza deposta,
bărbatul războinic, azi-noapte de strajă il guerriero, di sentinella la notte,
îşi drege o coardă a cobuzului de os, si aggiusta una corda dell’avito cobuz (liuto)
să cânte-n răgazul inimii sale, per innalzare, nella quiete del suo cuore,
fără tăgăduire, dincolo de vrajă, un canto incessante, oltre il fascino del mondo,
dintr-un suflet de om aspru şi sănătos. dal fondo dell’anima di un uomo rude e vigoroso.
Şi la zisa ursită de rob sau de domn, Sia di schiavo o di principe la sorte,
cu pana ovală, con il plettro di penna d’oca
cu ison duios, e la mano delicata sulla corda,
cu mână domoală, con suono malinconico,
laudă adevărului dureros la lode della sofferta verità
va ţipa în val. farà risuonare nell’aria.
Şi despre sufletul virginal, E sull’anima verginale
cel dat de iubire, originata dall’amore,
din blândeţe va zice în şoptire canterà con dolci accenti,
pe coarda aurită cea mai subţire. a fil di voce,
  sulla sottilissima corda dorata.
7 7
7 Să suie-n surdină pe susur de strună 7. Sulla vibrazione della corda sommesso s’elevi il canto
din izvoare păstrate la gând de rugăciune. dalle sorgenti profonde della mente in preghiera.
Să ne oprim cu odihnă în pacea săltătoare Per godersi il riposo nella pace zampillante
de dincolo de farmec, în limpezime bună. oltre ogni fascinosa divagazione, nell’atmosfera pura dell’anima,
Şi fără înconjur să iscusim minune e immediatamente lasciarsi conquistare dalla meraviglia
din frăgezimi de gând şi purpură de soare. dei pensieri che teneri spuntano, raggianti di luce,
Şi izvodind cuminte, să măiestrim cântând e comporli con arte, nel canto,
înţelepciuni de piatră forieri di saggezze durature
şi faptă viitoare. e azioni future.
Şi inima păstrată E con il cuore vigilante
La semnul de trezie al cenno del risveglio,
şi clară de departe quando, da lontano annunciata nel suo chiarore,
când ne va fi să fie, verrà l’ultima ora,
să ne-ntâlnim plângând ci si incontrerà
din bucurii curate, in lacrime di gioia purissima,
pentru logodna noastră fără inel de rând. per il nostro fidanzamento senza l’anello comune.
8 8
8 Fereastra-i deschisă, cântecul curat 8. La finestra è aperta, limpido il canto.
De la balcon, de sus, garoafă a picat, Dal balcone, di sopra, una viola è caduta,
La umbra turnului s-a prelins, scivolata giù lentamente all’ombra della torre.
Zvoana cobuzului s-a stins. L’eco del cobuz si è spenta.
9 9
9 Lumina-n pulbere de aur pluteşte. 9. Galleggia la luce come polvere d’oro
Peste coperişuri căldura se mlădie. e sui tetti il caldo sbalugina.
Flacăra florilor e tânără prin grădini. Delicatamente sfavillano i colori dei fiori nei giardini,
Gureşă viaţa pe uliţi soseşte. mentre la vita festosa riempie le vie.
O tobă în piaţă bate-a gălăgie, Un tamburo, nella piazza, risuona assordante
şi împrejurul ei s-au grămădit mulţimi. e la gente intorno vi si assiepa.
Un olăcar domnesc lămureşte ce-i: Un messo reale informa che succede:
Ca în poveşti, come nelle fiabe,
nuntă cu oaspeţi împărăteşti. ci saranno nozze con ospiti reali.
Vodă cheamă poporul Il principe convoca il popolo
şi-i dăruie sporul. e distribuisce abbondanza.
Un oştean Un soldato
a zvârlit şi gologani. sparge monete.
Se va da şi cunună Si darà anche una ghirlanda
biruitorilor în băutură ai vincitori nel bere
şi bogate bucate după burtă şi gură. e ricche pietanze secondo le pance e le gole.
10 10
10 Pe la ceasuri zece, taman în fluştuc, 10. Alle dieci, proprio all’ora dello spuntino,
cineva la poarta meşterului olar. qualcuno bussa alla porta del vasaio di corte.
Un fluieră-vânt golănit de strai, Un vagabondo, vestito di cenci,
cu picioarele goale, cu părul năuc. a piedi nudi, i capelli arruffati,
Bate cu îndrăzneală, cu gândul flecar, batte con forza, tra sé brontolando,
să-nfulece-n fugă un boţ de mălai, per mangiare di corsa una manciata di mais
şi de-o veste bună zâmbitor îndrugă: e col riso di chi porta una buona notizia farfuglia:
Iată, măi bădie, ecco, fratello,
ban de-mpărăţie, una moneta reale
că am fost chemat perché sono stato invitato
mâine la domnie, domani dal principe
la nuntă-n palat. alle nozze a palazzo.
Vin meşterii ţării după bun zacon. Vengono gli artigiani del paese secondo la consuetudine.
Dă-mi oala de smalţ, bărdană de vin, Dammi la brocca smaltata, rigonfia di vino,
să o duc plocon, per offrirla in dono
ca din partea noastră celor ce trudim. da parte nostra che nel lavoro fatichiamo.
11 11
11 În turla cu ornic de bronz, de departe 11. Sulla torre con l’orologio di bronzo, da lontano
ciocanul nămiezii îşi zice-o solie. il martello annuncia il meriggio.
Şi cum se răstoarnă zăduhul de vară, Nell’afa estiva
trei robi polonezi şi goi jumătate, tre servi polacchi mezzo nudi
se ling de sudoare în foamea de chindie, si leccano il sudore con la fame di fine giornata,
învârtind înhămaţi la o piatră de moară, girando aggiogati la pietra del mulino
cu fruntea înfrântă, sub jug cocârjaţi. col volto sfinito, ricurvi sotto il peso del giogo.
Ce albă, ce dulce, Quanto candida, quanto dolce,
cu blânda curge, quanto leggera scende,
prin trei site la vale, tra tre setacci in basso passando
făina prea-cinstită la farina purissima
şi subţire e minuta
pentru marea pită per la grande focaccia
a Măriei Sale di Sua Maestà
Domn slăvit şi Mire, il Signore della gloria e Sposo,
la binecuvântata nuntă de mâine seară. alle nozze benedette di domani sera.
12 12
12 Harabura, cel mai dibaci măscărici, 12. Chiassoso, il buffone più abile,
pe toată clipa pe lângă Vodă sare. non smette mai di saltellare attorno al principe.
Harabura e zănatec înţelept, Chiassoso e stravagante saggio,
cu fruntea boltită, tichie de arnici, dalla fronte arcuata, con il berretto di cotone,
duios la inimă, strâmb la arătare, tenero di cuore, deforme alla vista,
îndrăzneşte nărod, dar grăieşte drept, osa da stolto ma dice il vero
şi tare îi sunt dragi oropsiţii din glod. e molto a cuore gli stanno i poveracci del paese.
Harabura la curte Getta scompiglio nella corte
dezleagă multe. ma tante situazioni risolve.
Când Domnul s-a logodit, Quando il principe si è fidanzato
a râs şi a glumit ha riso e scherzato
despre adevărul în slujba minciunii. sulla verità a servizio della menzogna
Şi fără de supărare, e senza far arrabbiare
cu degetul la văzul lumii, col dito di fronte a tutti
drept în Vodă cătare. proprio il principe ha puntato.
La nuntă se aşteaptă pozna cea mare. Alle nozze ci si aspetta la più grande farsa.
13 13
13 După prânz a plouat, pământul e reavăn. 13. Dopo pranzo è piovuto, la terra si è inumidita.
Din hârtoape hăitaşii au târât prin zăvoi Dalle forre i cacciatori hanno trascinato per il bosco
o căprioară frumoasă, cât o domnişoară. una capriola bellissima, come una fanciulla.
Nepăsător rândaşul, cu un topor zdravăn, Imperturbabile il servo, con un’ascia imponente
trupul nevinovat curăţă de noroi. pulisce dal fango il corpo immacolato
Şi-un copilaş pe prag în lacrimi se-nfioară e un fanciullo, sulla soglia,
  con i brividi, in lacrime
din spaima şi uimirea privirilor de drag. per la paura e lo sbalordimento dei suoi teneri sguardi.
Că-n nătânga lui cuminţenie, Nella sua fatua bontà
cu mintea aiurită, e santità di vita,
de-a vieţii sfinţenie, con la testa confusa,
vede pe o tipsie si immagina su un vassoio
aurită, dorato
capul şi inima trandafirie, la testa e il cuore sereno,
cu frunză crudă împodobită, ornato di tenere fronde,
la nuntă ca să fie per diventare alle nozze
sălbateca ospăţului bucurie. del convito la gioia selvaggia.
14 14
14 De vecernie, când a mai dat o ploaie, 14. La sera, ancora sotto la pioggia,
în Poarta Calicilor, Marele Căminar alla Porta dei Calici, il grande maggiordomo
a numarat convoiul cu vinul adus. ha contato il convoglio che trasportava il vino.
Şi au tras la gârliciu o sută butoaie Hanno scaricato alla cantina un centinaio di barili
pline cu sângele cel regesc din Cotnar. pieni del mosto sanguigno reale di Cotnar.
O butie plină a gustare s-au pus Si son messi a spillare un barile
Şi la cercai ea ei, înainte de cină, e ad assaggiare il vino, prima della cena,
Vodă şi-a spart pocalul. ma il calice si è rotto nelle mani del principe.
Şi atât de greu s-a întristat, Si è così adombrato
că de supărare, che per rabbia
cu oala şi borcanul, con la brocca e il boccale
grozav de tare si è terribilmente ubriacato.
s-a îmbătat.  
Şi-a lovit ca niciodată, E ha colpito come mai
din topuz şi din cioboată. con randello e scarpone.
Cu ce are să mai fie nunta udată? Con che cosa ancora dovranno essere bagnate le nozze?
15 15
15 “Precum amăreala pelinului sminteşte 15. “Come l’amarezza dell’assenzio guasta
şi strică dulceţile-n mierea luminată, e corrompe la dolcezza del limpido miele
aşa şi păcatul greţos cocleşte viaţa”. così anche il nauseabondo peccato rende amara la vita”.
Cu ăst gând dulgherul, în mână cu un cleşte, Con tale pensiero il falegname, tenaglia in mano,
păsuie la coştug scândura strâmbată. allinea un’asse storta alla bara.
E pentru cel spânzurat dus-dimineaţă, È per l’impiccato di stamane,
găsit în grădină pe un pom la palat. trovato nel giardino del palazzo appeso a un albero.
Trebuie dus de zor È necessario portare via in fretta
coconul de-acasă, l’uomo dalla casa,
prea visător. troppo sognatore.
Nu-i treabă frumoasă. Non è stato un bel affare.
Vodă doar puţin l-a certat Il principe l’aveva soltanto un poco redarguito
cu cioboata, con lo scarpone,
şi el s-a aninat ca fata. e lui a dondolare come una fanciulla.
Jocul îl putea amâna. Avrebbe potuto rimandare il gioco.
La un ajun de nuntă nu se cuvenea. Non era conveniente alla vigilia delle nozze.
16 16
16 Aşa grădinarul pe nisip a aflat, 16. Così il giardiniere ha trovato sulla sabbia
paşii morţii tipăriţi în paşii de om. impressi nell’orma i passi della morte.
Din potecă i-a şters ca pe o ispită. Dal sentiero li ha cancellati come una tentazione,
Dar stăpânitoare spaimă a intrat, ma il terrore è entrato sovrano
prin ferestre-n odăi, de pe craca de pom. per le finestre della stanza,
  dal ramo dell’albero (dell’impiccato).
Şi priveliştea vânată, cumplită, La sua immagine, livida e terribile,
îşi preumblă-n palat şi acum liniştea ha invaso il palazzo
ei neţărmurită, da un angolo all’altro
din ungher în ungher. con il suo sterminato silenzio.
Şi cu pace adânc-umbroasă, E nella pace angosciosa
adevărata Mireasă, la vera Sposa
fiecărui suflet, stingher, a ciascuna anima, singolarmente,
în taină-i cuvântă con parole segrete
şi îi aminteşte de o altă nuntă ricorda altre nozze
ce trebuie să se împlinească, che è necessario si compiano,
la adevărata măsură împărătească. secondo la vera disposizione regale.
17 17
17 Numai cel căzut, zdrobit cu topuzul, 17. Solo chi si è accasciato, straziato di colpi,
mare-măscăriciul, la butuci legat, il grande buffone, ai ceppi legato,
zornăie-n zăvoare, zadarnic se zbate. nello stridore dei ferri, si agita invano.
Moartea, în schimb, lui nu i-a atins auzul Per questo, la morte non gli è arrivata all’orecchio
şi de fel nu ştie de cel spânzurat. e così non sa nulla dell’impiccato.
Muşcă-n neputinţă din zăbrea cât poate, Impotente morde forte le sbarre,
încrezut în sine peste prisosinţă. troppo sicuro di sé.
Am o stea şi ştiu “Ho una stella e so
slobod c-am să fiu. che sarò liberato.
Şi am să mă prefac, Mi trasformerò,
şarpe am să mă fac diventerò una serpe
şi privind dulceag, e guardando mieloso
să zâmbesc, să tac, sorriderò, farò silenzio
şi să cresc cu drag, e volentieri predisporrò,
zaţ de răzbunare, come vendetta di piombo
pozna mea de nuntă înnebunitoare. la mia burla di nozze dementi”.
18 18
18 Vârful cumpăneşte, bine îl ascute, 18. Bilancia la punta, l’aguzza ben bene,
uşoară săgeata să bată cât poate, per scagliare leggera la freccia il più lontano possibile;
peste cer să zboare, iscusită, dreaptă. vola verso il cielo, abile, dritta.
Viaţa se plineşte-n hărnicii mărunte. La vita si realizza nella dignità delle piccole cose,
Nu ştie măreţia celor ne’nsemnate, non sa della grandezza di ciò che non vale
n-ai să săvârşeşti nici măreaţă faptă. per cui non hai da realizzare nessuna opera grande.
Scoate-ţi cu migală săgeţile domneşti. Estraiti con cura le frecce reali,
Până mai pe seară fino alla sera (della vita)
să se dichisească potendo servirti abbondantemente
tolba tătărească, della tremenda faretra
verde marochie. verde marocchino.
In ea să-i închin, In essa potrò consacrare,
Domnului şi Mire, al Signore e Sposo,
munca mea subţire. il mio meticoloso lavoro.
Grija toată cer Pongo ogni cura
că-i mândrie-n joc de mare-armurier. perché mi sto giocando la fama di grande guerriero.
19 19
19 “Ca pe un potrivnic să te învingi pe tine, 19. “Trionfa su te stesso come su di un avversario
să poţi fi şi liber deplin în afară. perché tu possa essere pienamente libero
  anche esteriormente.
Cum să poruncească, pe alţii să-ndrume, Come potrebbe comandare e guidare altri,
cel ce nu-i stăpân nici măcar pre sine?”. chi neppure di sé è padrone?”.
Aşa voievodul se căina în seară, Così il principe si addolorò pentito la sera
trezit din beţia lui fără de nume. passata la sbornia indescrivibile.
Zăcea lângă pat, privea bagdadie Giaceva accanto al letto, guardava il soffitto
de unde sta culcat. da dove stava steso.
Dar când de la brâu el s-a înălţat, Ma quando si è tirato su con il busto,
din moalea perdea, dietro la tenda della finestra,
ca din pâcla grea, come dietro un velo di caligine densa,
o faţă, o faţă şuie de Mireasă un volto, uno strano volto di Sposa
l-a întâmpinat. gli è apparso.
Şi pre Vodă, cu privirea rămasă E al principe, con lo sguardo
proptită pe zare, perso nel vuoto,
l-a năustit umbra verde mişcătoare. un’ombra scura addosso gli è scivolata.
20 20
20 Acum e clipa ta lungă, cea mai bună. 20. “Ora è il tuo istante più lungo, il migliore.
Iată, te-am dichisit, te-am dres, te-am îmbrăcat Ecco, ti ho agghindato, ti ho sistemato, ti ho rivestito
în brocartul cel alb pentru nuntă ales. di un abito di bianco broccato adatto alle nozze.
Înţeleg că vrei şi.inelul în mână. Comprendo che vorresti anche l’anello al dito.
Eşti mai frumos ca oricând, cum stat nemişcat. Sei più bello di sempre, così immobile,
Prea ai uitat de trup, îl socoţi de prisos. ti sei scordato del corpo, ormai inutile.
Uite, te simt cât eşti Ecco, io sento che sei
de tine însuţi golit, di te stesso svuotato,
cum nimic nu gândeşti non pensi a null’altro
decât la nesfârşit se non continuamente
să te urneşti la drum. che ti avvii sulla strada.
Cum de te-a chemat chiar acum, Proprio adesso sei stato chiamato,
acuma chiar! proprio adesso”.
Aşa, tot robotind, suspina Così, tutto preso, sospirava
pe lângă stăpân, bătrânul cămărar. vicino al padrone l’anziano ciambellano di corte.
21 21
21 Moartea nefirească, cea mai neînţeleasă, 21. La morte insolita, la meno comprensibile,
cea mai neprimită, cea mai uimitoare, la meno accettabile, la più stupefacente,
care umileşte şi înfricoşează, che umilia e spaventa,
e moartea cea lină, blândă, de acasă, è la morte dolce, mite, familiare,
fără de pricină, care nu ne doare, così, senza motivo, che non fa male,
moartea-ndestulată, care ne aşază la morte appagata, che ci adagia
şi ne strânge gingaş, ca un vis de fată, e ci avvolge delicatamente, come un sogno di fanciulla,
când viaţa-i mai scumpă, quando la vita è ancora preziosa;
moartea unui Domn la morte di un signore
în ziua de nuntă, nel giorno delle nozze,
moartea cea din somn la morte che arriva nel sonno
fără de trezire senza avvertimento,
când al vieţii mire quando, da sposo della vita,
crezi c-ai şi învins, credi che hai già in mano la vittoria
şi cu braţ întins e con il braccio allungato
ţi-a trecut cununa fără s-o fi prins. ti è passata vicina la corona senza averla potuta afferrare.
22 22
22 E limpede iară paşnica-nserare. 22. Ancora risplende la luce di un placido tramonto
Întrebările merg dincolo de viaţă. e le domande che affiorano vanno oltre la vita.
Pălesc lumânările-n sfeşnice grele. I ceri si fondono nei candelieri pesanti
Umbra şi lumina la blândă-ngânare mentre, con il loro dolce alternarsi, l’ombra e la luce
pun mortului zâmbet vioriu pe faţă. depongono un sorriso luminoso sul volto del defunto.
Cu părul revărsat pe piept în inele Con i capelli, fluenti sul petto riversi
şi pleoape plecate, pare ca deşteptat, e le palpebre chiuse, sembra desto,
ascultă prielnic, ascolta benevolo
ceva limpede şi feciorelnic, qualcosa di limpido e puro,
din dimineaţa cea curată dal radioso mattino
de altădată, di tempi lontani,
când bourul stăpânitor, quando l’uro che governava il paese,
slobod dezlănţuit, sciolto dalle catene,
nu era aspru şi crud. non era né feroce né crudele.
Iată-l cum aşteaptă umilit Eccolo ora, in attesa,
  ad ascoltare, umiliato,
sub glasurile de pogribanie ce se aud. le voci all’intorno dei lamenti funebri.
23 23
23 Precum tot sfârşitul voievodal, cuviincios, 23. Come si addice a una fine da principi
în dangăt de clopot îl vor duce pe cale. al suono delle campane l’accompagneranno per la strada.
Muzică vitejească vor pune-n fanfare Una musica solenne faranno risuonare
să stingă din tristeţea trezită viforos per fugare la tristezza, così tempestosamente destata,
pe colinele ţării, pe ape la vale. sulle colline del paese, sulle acque della valle.
E-n om nevoie de o slăvită îndurare, C’è nell’uomo un bisogno di una misericordia gloriosa,
pe drumul din urmă bătut de bunăvoie, di essere accompagnato con bontà nell’ultimo tragitto,
prin care jelania ne-a învăţat per cui i lutti ci hanno sempre insegnato
cum şi-n înfrângeri se învinge. come vincere anche nelle sconfitte.
În ctitoria lui îl vor îngropa, In ciò che si è edificato lo tumuleranno
cu candelă ce nu se stinge. con un cero che non si spegnerà mai.
Şi după datină vor arunca E secondo la tradizione getteranno
un bulgăr în groapă, un pugno di terra nella fossa
să se înţeleagă adevărat perché si comprenda veramente
ce nu mai este, cosa non c’è più,
cum viaţa noastră trece în Marea poveste. mentre la nostra vita passa alla Grande storia.
24 24
24 S-a stins a stelelor suită sclipire. 24. Si è spento lo scintillio del corteo di stelle.
Suceava stă scrisă pe slavă de smarald. Suceava è iscritta su uno smeraldo di gloria.
Şi la ceasul sânecării straşnic săltat, E all’ora del risveglio, che fa trasalire sgomenti,
străpunge un strigăt de surle subţire. un urlo trafigge come acuto di tromba
Şi zvelt însuliţat zburdalnicul stindard e lo stendardo, sciolto e svettante sull’asta,
îşi scaldă scutul cu semn sucevean schimbat. fa mostra dello scudo col simbolo di Suceava cambiato.
Şi la tot supusul semeţ sau sărman Senza indugio, dappertutto,
sorocul de suire la notizia si è diffusa
în scaun dell’ascesa al trono,
cu sporită şi străbătătoare ştire come destino ormai accettato,
soleşte fără şovăire nella sua maestà o miseria,
de ştiutul domnesc os da parte della riconosciuta stirpe reale
zdravăn şi sănătos forte e vigorosa
pus stăpânire. chiamata a regnare.
Şi la nestăvilita înseninare, E all’irrompere del chiarore,
Suceava străluceşte slobod sub soare. Suceava libera risplende sotto il sole.
Hrisovul e scurt; Il codice regale è breve,
îi numai atât tutto quello che in una notte e in un giorno
cât se poate scri è possibile scrivere.
de-o noapte şi-o zi.  
Că măscăriciul, mireasa şi ferentarul Il buffone, la sposa e il fante
au trecut hotarul, hanno passato i confini,
călări, come destrieri
pe cărări su sentieri
ştiute hoţeşte. segretamente conosciuti.
Şi aşa se năruieşte E così è finita
şi toată pozna urii. anche tutta la burla dell’odio.
Departe, departe, geana pădurii, Lontano, lontano, il ciglio della foresta
verde umbrită, nella sua ombra verde
îi primeşte. li accoglie.
Inimi neisprăvite I cuori spregevoli
umblă acum umbre coclite. camminano adesso
  come ombre disgustose.

INNO ACATISTO AL ROVETO ARDENTE DELLA MADRE DI DIO

PREMI QUI PER VISUALIZZARE / NASCONDERE IL TESTO DELL'INNO ACATISTO

INNO ACATISTO AL ROVETO ARDENTE DELLA MADRE DI DIO

Condacul 1 Kondakion I
Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată? Chi è Costei, candida e radiosa come l’aurora?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată. È la Regina della preghiera, è la preghiera incarnata.
Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineții, Sovrana Porfirogenita e Signora del Mattino,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii, Promessa Sposa del Consolatore, Colui che trasfigura la vita,
spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor! a Te noi corriamo, ardenti, consumati da struggente nostalgia!
Ia-ne şi pre noi părtași ai sfântului munte Tabor. Fa’ anche noi partecipi del santo monte Tabor.
Şi fă-Te şi nouă E diventa anche per noi
umbră şi rouă, ombra e rugiada,
Tu, adumbrirea de har, Tu, che lo Spirito adombrò,
să-şi afle firea per trovare anche
noastră înnoirea la nostra natura
dintru plămadă de har. una rigenerazione di grazia.
Ca să-Ţi strigăm cu toată făptura E così gridarti con tutto l’essere
într-o deplină închinăciune: profondamente prostrati
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Icosul 1 Ikos I
Cincizeci veacuri, să-mplinească Lungo cinquanta secoli,
prin Avraam și prin David, attraverso Abramo e Davide,
spiţa Ta proorocească la tua genealogia profetica
cerurile a obosit ha riempito i cieli
cu lacrimi şi plecăciune; di lacrime e prostrazioni
hărăzind neprihănit predisponendo il dono dell’immacolato
carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit. tuo corpo intessuto di preghiera, eterno Roveto inconsumabile.
Focul Sfânt în Tine cântă Il Sacro Fuoco in Te canta
ca-ntr-o floare de slăvire. come in un fiore di gloria.
Firea prin Tine cuvântă La natura attraverso di Te racconta
dorul ei de izbăvire. la sua struggente nostalgia di redenzione.
Şi eşti Doamnă Ipostasul Tu, Signora, sei l’Ipostasi
laudelor suprafireşti; delle lodi soprannaturali;
încât noi prinşi de extazul tanto che rapiti nell’estasi
dragostei dumnezeieşti dell’amore divino
aşa să ne sune glasul: così suoni la nostra voce:
Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc; Rallegrati, frutto avvolto nella sinaitica visione
Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc; Rallegrati, Tu che hai concepito il Pegno di fuoco
Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt; Rallegrati, ingresso biblico dell’Unico Verbo
Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt; Rallegrati, corda canora dello Spirito Santo
Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire; Rallegrati, capolavoro celeste di escatologica redenzione
Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire; Rallegrati, filosofia vivificante di vera deificazione
Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate; Rallegrati, roveto dell’estasi suprema
Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate; Rallegrati, unità e corona di tutti i simboli
Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută; Rallegrati, corda e suono, archetto e cetra
Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută; Rallegrati, corpo e incarnazione di gioia prorompente
Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune; Rallegrati, stupore che hai sconfitto la vanità del mondo
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 2-lea Kondakion II
Precistă prea-mângâioasă, Tuttasanta consolatrice,
Doamnă Pruncă Cuvioasă! Santa Vergine Bambina!
Cu străina cuviinţă a cuvântului Tãu cald Per la singolare convenienza della Tua dolce parola
şi chemarea cu priinţă dintru a minţii rugăciune, e l’umile invocazione della preghiera della mente,
cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune, per prima Tu sei entrata dentro il santuario dell’uomo, il nostro luogo di luce,
sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald. all’altare della santa Presenza.
Cu îndrăznită înţelepciune, Con audace sapienza
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn Tu hai spezzato il cerchio della schiavitù, cerchio di morte, cerchio di oblio,
biruind blestemul firii, greul vieţii noastre domn, vincendo la maledizione della natura,
prin puterea curăţiei, pentru care pururea padrona opprimente della nostra vita, con la potenza della purità,
Celuia ce ni Te-a dat să-I rostim înflăcărat: Aleluia! per cui a Colui che ci ha fatto dono di Te acclamiamo con ardore in eterno: Alleluia!
Icosul al 2-lea Ikos II
Fecioară a neînseratului veac, Vergine dell’eone senza tramonto,
Sfântă Maică a Luminii! Santa Madre della Luce!
Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat, Ascolta anche noi peccatori,
netrebnicii fii ai tinii! indegni figli di limo.
Preablândă, bună, preasfântă Fecioară Dolcissima, buona, Vergine Tuttasanta
polata Domnului Iisus! grembo del Signore Gesù!
dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară Scioglici dalla maledizione che ci imprigiona,
deschide-ne “calea de sus”. dischiudici la via del cuore .
Ca prin aprinsă descoperire, Perché i segreti dello Sposo agognato,
arcana doritului Mire attraverso l’ardente rivelazione,
Şi noi să putem aşijderi cânta anche noi possiamo cantare
aşa cum Moise, dezlegat de sanda, così come Mosè, toltisi i sandali,
cu faţa în văpaia de rug, con il viso nella fiamma del roveto,
fierbinte de har Ţie Îţi striga infuocato di grazia
unele ca acestea-n amurg: a Te gridava parole come queste all’imbrunire:
Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit; Rallegrati, Stelo di luce del Roveto che non si consuma
Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit; Rallegrati, portico fragrante di umanità mediante cui Dio è venuto alla luce
Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer; Rallegrati, cerchio di fuoco più in alto del cielo
Bucură-Te, dezlegare care topeşti tot lăuntricul ger; Rallegrati, liberatrice di vincoli che fondi ogni gelo interiore
Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie; Rallegrati, bastone fiorito per il viaggio del cuore
Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie; Rallegrati, zampillo di freschezza scaturito nel deserto interiore
Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă; Rallegrati, sigillo di brace penetrato fin nel segreto dell’anima
Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă; Rallegrati, neve dell’intelletto immune da qualunque passione
Bucură-Te, măsura a opta a împărăţiei din noi; Rallegrati, misura del giorno ottavo del regno che è dentro di noi
Bucură-Te, învăţătură scoasă din bucuria de apoi; Rallegrati, insegnamento tratto dalla gioia dell’ultimo giorno
Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune; Rallegrati, stupore baciato dalle meraviglie dello Spirito
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 3-lea Kondakion III
Peste veacuri, Fecioară, eu Te aud, Da secoli, o Vergine, odo di Te,
prin gura lui Isaia proorocul de jar. per bocca di Isaia, il profeta di brace.
Şi-n cerul Scripturii vorba Ta sună E nel cielo della Scrittura la Tua parola risuona
cu toate înălţimile de dar: dono supremo di grazia:
“Că, iată, prunc ni se va naşte «Perché, ecco, un bambino nascerà per noi,
şi un fiu nouă s-a dat. ci è stato dato un figlio.
Pe umăr cu semnul stăpânitor Sulle sue spalle è il potere
iar Numele Lui: Minunat, e il suo Nome sarà: Mirabile,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor, Angelo del Gran Consiglio, Dio vittorioso,
Domnul păcii depline şi Părinte al veacului viitor”. Principe della pace universale e Padre del secolo futuro».
Acesta e Numele Lui, Questo è il Suo Nome,
Numele celor cinci cuvinte, nome ineffabile,
Sfânt numele Domnului il nome santo del Signore
pe care Iisus îl va purta. che Gesù porterà.
Suflete al meu, ia aminte, O anima mia, veglia con attenzione,
cu toţii să putem striga: Aleluia! per poter gridare insieme a tutti: Alleluia!
Icosul al 3-lea Ikos III
Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară È da una Madre sempre Vergine
aşa S-a zămislit, S-a întrupat, che è stato concepito, che si è incarnato,
Cel ce a păzit nevătămat Colui che ha custodito intatta
trupul Rugului de pară. la realtà corporea del Roveto ardente.
Cuvânt de rostit S-a făcut Parola pronunciabile si è resa
Numele Domnului de slavă il Nome del Signore della gloria,
Dumnezeul cel nevăzut il Dio invisibile,
ce-n inima focului s-a ghicit, che si è rivelato misteriosamente nel cuore del fuoco,
Faţa Frumuseţii cereşti Volto di Bellezza celeste,
Chipul cel nemărginit il Volto incircoscrivibile
pre Sine S-a încăput si è come delimitato da Se stesso,
cu măsură S-a măsurat con la misura si è misurato
şi aievea Cel nenumit e proprio Lui, l’Ineffabile,
aci, printre noi, S-a arătat quaggiù, tra noi, si è rivelato
în biruitor smerit umile vincitore
călare pe o asină. a dorso di un’asina.
Cercaţi dar, şi voi, calea Numelui de Lumină Cercate quindi, anche voi, la via del Nome di Luce,
Călătoria cea preaînaltă. l’eccelso Viaggio.
Şi de la moarte la viaţă veţi trece E dalla morte passerete alla vita
cu firea îndumnezeită, deificati nel vostro essere,
ca toţi să cântăm laolată per cantare tutti insieme
limpede şi fără ispită: con voce limpida e risoluta:
Bucură-Te, temeiul prin care şi în noi Dumnezeu Se încape; Rallegrati, fondamento che ha permesso anche a noi di contenere Dio
Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape; Rallegrati, potenza che ci fa camminare con Cristo sulle acque
Bucură-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dăruit; Rallegrati, misericordia per la quale Cristo Si è donato a noi
Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit; Rallegrati, cammino per il quale l’Amen in noi è venuto
Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă; Rallegrati, silenzio nel quale il Verbo si ascolta in noi
Bucură-Te, pătrundere şi împăcare cu firea noastră tăcută; Rallegrati, intimità e riconciliazione fin nel più segreto di noi stessi
Bucură-Te, blândeţe prin care ajungem Emanuelului frate; Rallegrati, dolcezza umile che ci rende simili all’Emmanuele nostro fratello
Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sânge ne bate; Rallegrati, via per la quale lo stesso Spirito pulsa nelle nostre vene
Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneşte; Rallegrati, solitudine nella quale il Cielo si apre nel cuore
Bucură-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste; Rallegrati, trasparenza nella quale l’angelo prende corpo in noi
Bucură-Te, curăţie prin care Numele de slavă e în lume; Rallegrati, purità che ha reso manifesto nel mondo il Nome di gloria
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 4-lea Kondakion IV
Cum să aflăm odihna de la gânduri? Come trovare riposo dai pensieri?
Maică Fecioară, Preasfântă Fecioară! Vergine Madre, Vergine Tuttasanta!
Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri, Come sfuggire ai lacci delle passioni,
necovârşitele ispite ce ne-nfăşoară? alle opprimenti tentazioni che ci afferrano?
Fă-Te, Tu, nouă “zicerea” râvnită, Renditi tu stessa, a noi, l’invocazione bramata
“măiestria cea bună a-nduhovnicirii”. il modello dell’arte della spiritualizzazione.
Cu ea să ne biruim firea robită, Avremo così ragione della nostra natura asservita,
până în scrumul despătimirii. fino a ridurre in cenere tutte le passioni.
Şi furaţi întru Tine, “Apatie luminoasă”, E rapiti in Te, “Impassibilità luminosa”,
să putem şi noi ridica anche noi possiamo innalzare
dintr-o laudă întreagă şi nemincinoasă in una lode totale e sincera
un psaltiric şi adevărat: Aleluia! un vero e salmico: Alleluia!
Icosul al 4-lea Ikos IV
Aprinsă floare a necovârşitei Văpăi, Avvampato fiore della Fiamma che non si consuma,
De Dumnezeu Născătoare. Generatrice di Dio.
Tu chip al păcii văzut în foc într-un ocol de răcoare, Tu immagine della pace intravista come in un medaglione di frescura in mezzo al fuoco,
apleacă-te acum, Preabună, peste noi. chinati ora, Buonissima, su di noi.
Şi sub blânda Ta îndurare, E nella Tua dolce misericordia
darnic ne dă să putem afla, donaci di poter trovare in abbondanza
darul cel rar al Sfântului Fior, il dono prezioso del santo fremito dello Spirito,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor, l’ampio soffio del quieto volo
din pieptul Porumbiţei de argint, dal petto della Colomba d’argento,
pe care şi Împăratul prooroc o vedea che anche il Re profeta contemplava
pe culmile Vasanului plutind. mentre planava sulle cime di Basan.
Şi ne trece în făptură, fiecãruia în parte E nell’essere ci raggiunge, ciascuno per la sua parte
acest aprins tain de bunătate questo segreto infuocato di bontà,
rupt chiar de la suflarea Ta. che il suo stesso soffio ci squaderna.
Şi ne pune pe buzele noastre întinate E pone sulle nostre labbra impure
măsura pâlpâirii celei curate la capacità del sussulto immacolato
ca să-Ţi putem învăpăiaţi cânta: perché pieni di ardore Ti possiamo cantare:
Bucură-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare; Rallegrati, slancio esicasta del volo benedetto
Bucură-Te, rãsuflul cel cast de paşnică înfiorare; Rallegrati, sospiro purissimo di quieta emozione
Bucură-Te, lancie de cuvânt în cugetatul văzduh; Rallegrati, saetta di orazione nel silenzio della mente
Bucură-Te, întoarcere cu avânt a porumbiţei de duh; Rallegrati, ampio planare della colomba dello spirito
Bucură-Te, zare arcuită cu heruvimice aripe; Rallegrati, orizzonte arcuato da ali cherubiche
Bucură-Te, vecie oprită în încăperea unei clipe; Rallegrati, eternità racchiusa nello spazio di un istante
Bucură-Te, vâslă uriaşă întru suişul cel ales; Rallegrati, remo potente per la salita prescelta
Bucură-Te, sorbire a cerului, cu subţiatec înteles; Rallegrati, sorso celeste di sottile conoscenza
Bucură-Te, fântână acoperită cu unduiri de Apă Vie; Rallegrati, sorgente ammantata dalle onde d’Acqua Viva
Bucură-Te, căldură iscusită crescută din Filocalie; Rallegrati, ardente sapienza fiorita dalla Filocalia
Bucură-Te, măiestrită aflare a tâlcului de-nchinăciune; Rallegrati, illustrazione sapiente dell’arcana adorazione
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 5-lea Kondakion V
“Foc am venit să cobor pre pământ”, «Sono venuto a gettare il fuoco sulla terra»
zice Hristos cu arzător cuvânt. affermava Cristo con parola ardente.
Şi Preacurată, furtuna dragostei Lui O Purissima, l’impeto del Suo amore
să ne aprindă cu tot răscolul pârjolului ci accenda con tutta la potenza sconvolgente della sua fiamma
şi să ne umple de lumină nemăsurat e ci riempia infinitamente di luce
ca pre Tine, fecioară, care L-ai purtat. come è stato per Te, Vergine che Lo hai portato.
Dragostea Lui să ne fie de nelipsit Il Suo amore il nostro cuore non scordi
cu Numele de slavă de suflet lipit, con l’anima incollata al Nome di gloria.
Şi cu fiece fir smerit de răsuflare E ogni umile respiro sottile
să se aprindă în noi a Numelui chemare, l’invocazione del Nome in noi renda infuocata.
Să ne ardem de pară în Dumnezeu In Dio ci facciamo di fuoco
din toată dragostea Numelui Său. totalmente presi dall’amore del Suo Nome.
Şi-nvăpăiaţi de sărbătoare în Domnul aşa E incendiati di letizia nel Signore
ca flăcările dragostei să strigăm: Aleluia! simili a fiamme d’amore così gridiamo: Alleluia!
Icosul al 5-lea Ikos V
De la Tine înţelegem Fecioară, Da Te comprendiamo, o Vergine,
Stăruinţa cea neînţeleasă, il mistero della costanza incomprensibile
şi puterea pomenirilor line, e la forza delle dolci invocazioni
din ruga smerită şi ştearsă. di una preghiera umile e limpida.
Da, firea apei e moale; Sì, fluida per natura è l’acqua;
a pietrei – nespus de vârtoasă. la pietra, invece, molto dura.
Dar ulciorul de deasupra de piatră Ma l’anfora sopra la pietra
cu prelingerea lui din atârnare, con il suo gocciolare continuo,
prin picul boabei de apă, per mezzo della piccola goccia d’acqua,
găureşte piatra cea tare. buca la pietra più resistente.
Fecioară, stăruieşte, aşadar, Persista, così, la Vergine
şi peste a noastră împietrire. anche sul nostro cuore di pietra.
Şi biruieşte-ne cu picurul de har, E ci vinca con la stilla di grazia,
ca să-Ţi cântăm în imn de slăvire: tanto da strapparci questo inno di gloria:
Bucură-Te, îndrăzneala gingăşiei din “zicerea” Sfântului Nume; Rallegrati, ardore dolcissimo dell’invocazione del Santo Nome
Bucură-Te, ulcior al picăturii cu stăruinţă anume; Rallegrati, anfora che stilla con continua persistenza
Bucură-Te, statornicie luminoasă din piatra albă a Domnului; Rallegrati, fulgore sicuro che scaturisce dalla bianca pietruzza del Signore
Bucură-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului; Rallegrati, favo dolcissimo di Gesù Figlio dell’Uomo
Bucură-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu; Rallegrati, nido mentale dove riposa il mio Cristo
Bucură-Te, împărtăşanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu; Rallegrati, comunione spirituale per l’invocazione di Dio
Bucură-Te, revărsare de mireasmă pe care Fiul ne-o dă; Rallegrati, profusione di fragranza che il Figlio ci dona
Bucură-Te, mătania cea în fir a lui “miluieşte-mă”; Rallegrati, rosario vivente di Kyrie eleison
Bucură-Te, iureş ce mă răpeşte şi pre mine păcătosul; Rallegrati, veemenza che rapisce anche me peccatore
Bucură-Te, noian de pomenire care-şi sporeşte prisosul; Rallegrati, sovrabbondanza della memoria continua di Dio
Bucură-Te, harică depănare a unei grăiri de minune; Rallegrati, carismatica ripetizione incessante di un’invocazione prodigiosa
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 6-lea Kondakion VI
Fecioară Preasfântă, în faţa Ta Vergine Tuttasanta, al tuo cospetto
pururi, peste veac de ruşine, se vor da sempre, lungo i secoli, saranno confusi
cugetarea şi ritorii înţelepciunii. i ragionamenti dei dotti sapienti.
Că Tu eşti sigiliul nestricăciunii, Perché Tu sei il sigillo dell’incorruttibilità,
Poartă – pentru cei isteţi – încuiată, porta chiusa per chi si vanta della sua intelligenza,
şi oglindă vie de trăirea minunii. e specchio vivente di una condotta meravigliosa.
Tu cunoşti cã viaţa nu ne-a fost dată Tu ben sai che la vita non ci è stata data
să fie numai răstălmăcită. perché siamo noi a darle un senso a piacimento.
Că ea se cere cu mult mai bogată Essa si presenta molto più ricca
decât să fie numai trăită. dell’essere solo vissuta.
Ea e a Minţii de dincolo de gând şi de loc, Essa appartiene allo Spirito ben oltre i concetti e lo spazio,
de dincolo de şirul clipelor dăinuirii. oltre il flusso degli istanti che si susseguono.
E vădirea unui cer lăuntric de foc, È la manifestazione di un cielo di fuoco che è dentro di noi,
peste fântânile inimii şi-nfăptuirii. al di sopra delle sorgenti del cuore e della creazione.
E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vrea Essa appartiene al Verbo che ha creato il mondo
che vuole essere per essa
cale şi întrupare spre veşnic: Aleluia! via e incarnazione verso l’eternità: Alleluia!
Icosul al 6-lea Ikos VI
Fecioară şi Maica noastră Curată! Vergine, Madre nostra purissima!
Tu eşti într-adevăr trezia, Tu sei la vera sobrietà dello spirito,
voinţa frunţii, în mir adunată, la volontà raccolta di fronte al mondo,
ochiul cel dinlăuntru deschis l’occhio interiore aperto
în rotundul zărilor toate, sulla distesa di tutti gli orizzonti,
inimă cu centrul învins cuore dove regna assoluta nel suo centro
de străvezimea stărilor curate. la trasparenza di puri sentimenti.
Tu eşti cea mai dreaptă luare-aminte, Tu sei l’attenzione spirituale più retta,
care uneşti în puterea agerimii, dincolo de cuvinte, che unisci insieme, nella potenza dell’intelligenza, al di là delle parole,
într-un fulger al minţii: in un lampo della mente:
ascuţimea gândului de gheaţă, l’acutezza del pensiero di ghiaccio,
cu arsura iureşului de viaţă, con l’ardore dell’impetuosità della vita,
caldul şi recele puse-n cruce, il caldo e il freddo posti come in croce,
care pe Înţelesul cel înalt Îl aduce. che portano significazione del mistero supremo di Dio.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc, Ma questa sobrietà dello spirito è sobrietà di un bimbo,
clară cheie de adânc chiave che apre le profondità del cuore
cu repeziş iute şi străin, con rapido e singolare movimento,
ce cu nimic nu clinteşte sufletul Tău cel lin; per cui nulla turba la Tua anima serena;
ci, dimpotrivă, Îţi dă sfânta mare simplitate, anzi, all’opposto, Ti dona la santa imperturbata semplicità,
de care noi pururea ne uimim che ci riempie sempre di meraviglia
şi faţă de care, pe cât se poate, ne plecăm e davanti alla quale, per quanto possiamo, pieghiamo il capo
întreaga suflare să-Ţi cântăm: raccogliendo tutto il fiato per cantare:
Bucură-Te, cruce a înflăcărării şi agerimii alesului; Rallegrati, fulcro in cui si incrociano il fervore e l’acutezza dell’intelletto
Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul înţelesului; Rallegrati, asse del cielo con la stella del mattino della conoscenza
Bucură-Te, spargerea gândurilor cu al lor zădarnic stup; Rallegrati, potenza che frantuma il pullulare dei pensieri con il loro vano tumulto
Bucură-Te, oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup; Rallegrati, specchio invisibile in cui si riflette colui che è al di là della carne
Bucură-Te, cleştarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu; Rallegrati, cristallo limpidissimo dell’anima mia
Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu; Rallegrati, luminosa trafittura della memoria di Dio
Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcuş de gând; Rallegrati, liuto del cuore suonato con l’archetto della mente
Bucură-Te, strigăt de cinci strune tot una zicând; Rallegrati, grido all’unisono su cinque corde
Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua naşteri; Rallegrati, musica ineffabile della seconda nascita
Bucură-Te, înălţime unică a desăvârşitei cunoaşteri; Rallegrati, altezza suprema di pienezza della conoscenza
Bucură -Te, logodnă la Numele cel de Înţelepciune; Rallegrati, fidanzata del Nome della Sapienza
Bucură-Te, Mireasã urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 7-lea Kondakion VII
La iscusinţa Ta cea sfântă, Maică, noi venim, Alla straordinaria ricchezza della tua santità, Madre, noi veniamo
sub palmele Tale sã ne primenim. per indossare dalle tue mani la veste nuziale.
Fiindcă la slăvita nuntă a Marelui Mire Alle splendide nozze del Grande Sposo
e cerută o grijă de întreagă neprihănire. l’abito deve essere di totale purezza.
Nu e îngăduită necurăţia ochilor şi a hainelor. Non è permessa l’impurità né dello sguardo né delle vesti.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt “ne-nvăţaţii tainelor”, Nessuno tra coloro che sono indegni dei santi misteri
de unele ca acestea să nu se atingă. osi mai accostarsi.
Cine va lăsa porcii din mărgăritare să se hrănească Chi lascerà che i porci si nutrano di perle
şi în vasele sfinte câinii să lingă? e nei vasi sacri i cani rovistino con la lingua?
Îndemnarea ca şi primirea este numai duhovnicească, Solo in spirito si può sia chiedere che ricevere una grazia,
Numai de la Tine, Maica noastră cerească.  e solo per tuo tramite, Madre nostra celeste.
Vino, dar, suflete smerit, împăcat şi curat, Vieni, dunque, anima umile, pacificata e pura,
Şi aşa cu toţi laolaltă ne vom avânta per slanciarsi nella gioia più pura e totale
din bucuria cea curată şi întreagă a unui Aleluia! tutti insieme in un unico Alleluia!
Icosul al 7-lea Ikos VII
Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă, Santissima, gloriosissima, bellissima,
prea-filocalică Mireasă! filocalicissima Sposa!
A nimburilor toate Împărăteasă! Di tutte le aureole Regina incoronata!
Tu eşti Maica binevoitoare Tu sei la Madre piena di benevolenza
şi dăruitoare e donatrice
a tuturor celor sfinte; di tutte le cose sante:
zestrea cea vie a bunelor haruri, dote viva dei beni di grazia,
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme şi din cuvinte.
nei sacramenti della Chiesa, nella Divina Liturgia,
significati nelle suppellettili sacre, nei gesti e nelle parole.
Eşti Marea Predanie îmbietoare Sei la Grande Tradizione che affascina,
şi mult strălucitoare splendidissima
a toată Iconomia de binecuvântări, di tutta l’economia di benedizioni,
ca un policandru cu şapte lumânări come un candelabro a sette braccia con le sue luci accese
înaintea Marelui Tron dumnezeiesc davanti al Grande Trono divino
pentru care toţi îngerii şi sfinţii Te preamăresc: con tutti gli angeli e i santi che Ti glorificano:
Bucură-Te, blagoslovenie pascală a împlinirilor noi; Rallegrati, benedizione pasquale dai nuovi compimenti
Bucură-Te, vârtute patriarhală în creştet pusă peste noi; Rallegrati, forza del Padre posta in alto su di noi
Bucură-Te, înfiere iscusită spre îndumnezeirea tuturor; Rallegrati, adozione riuscita per la divinizzazione di tutti
Bucură-Te, scumpătate dăruită cu-atingere de har curăţitor; Rallegrati, dono scrupolosamente preparato dalla grazia purificatrice
Bucură-Te, lumină miruită peste minţile cele smerite; Rallegrati, luce meravigliosa che santifica le menti umili
Bucură-Te, hărăzire cumplită de puteri sufleteşti negrăite; Rallegrati, realizzazione di poteri spirituali inenarrabili
Bucură-Te, sporire vitează ce se dă inimilor întemeiate; Rallegrati, rapido progresso spirituale che viene concesso ai cuori dal solido fondamento
Bucură-Te, unire în cuget a toate Bisericile împăcate; Rallegrati, punto di unione spirituale di tutte le Chiese riconciliate
Bucură-Te, adevăr de safir întru simţirea noastră încrustat; Rallegrati, verità che splende luminosa come uno zaffiro incastonato nei sensi interiori
Bucură-Te, sechină însufleţită ce ne dai liniştea de Sabat; Rallegrati, Presenza incarnata che ci fai entrare nel riposo sabbatico
Bucură-Te, voroava înveşnicită peste tăcerea de minune; Rallegrati, parola che dura in eterno nel meraviglioso silenzio
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 8-lea Kondakion VIII
Împărăteasă, Doamnă Preasfântă, Regina, Signora Tuttasanta,
Maică neispitită de nuntă, Madre ignara di nozze,
Tu eşti singura inimă de om întru care nescăzut Tu sei l’unico cuore umano in cui non viene mai meno
Numele de mărire cântă, il canto del Nome di gloria,
din tot rostul lui cel viu şi neprefăcut. in tutta la pienezza della sua realtà viva e vera.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurată Per questo, Purissima, una corona di lodi ti circonda
fiindcă în Tine doar, ca niciodată perché in Te solo, incomparabilmente,
inima omului, il cuore dell’uomo,
cu inima Domnului e il cuore di Dio
au bătut şi bat laolaltă. continuano a vibrare insieme all’infinito.
Rugăciunea ca un ornic al gândului şi al cerului La preghiera scorre dentro di Te
curge la lăuntrul Tău come il pendolo che ritma la tua contemplazione con il cielo
şi se-ngeamănă cu limpedea ectenie a misterului e modella il tuo cuore, nella ripetizione luminosa,
lângă dragostea lui Dumnezeu. sul mistero dell’amore di Dio.
O, Tu, Căruţă de Lumină neîntinată Oh, Tu, Carro di fulgida Luce
ne-ntrecută, ne-nserată! eterna, senza tramonto!
Îmbunează-ne şi pre noi cu darurile inimii, Binecuvântată! O Benedetta, rendi più puri anche noi con i doni del cuore!
Şi aşa înzestraţi şi vrednici, E così colmati e resi degni,
ca unei Biserici, come unica Chiesa,
din toată fiinţa Ţie ne vom da a Te faremo dono profondo di noi stessi
ca drept şi sfânt să putem cânta: Aleluia! per poter cantare in santità e giustizia: Alleluia!
Icosul al 8-lea Ikos VIII
Maică a Domnului, Inimă de Lumină, Madre di Dio, Cuore di Luce,
Maică a Domnului, Inima pământului, Madre di Dio, Cuore della terra,
Maică a Domnului, Inimă fără vină, Madre di Dio, Cuore senza colpa,
Maică a Domnului, Inima Cuvântului! Madre di Dio, Cuore del Verbo!
Cãtre Tine râvnim ruşinaţi şi scăzuţi A Te aneliamo, pieni di vergogna e affranti
cu sufletul apus şi genunchii frânţi, con l’anima mesta e le ginocchia piegate,
Că de atâta pacoste de păcat, perché per un tale opprimente cumulo di peccati
inima ni s-a învârtoşat il nostro cuore si è indurito
cum e steiul cremenii albastre, mohorâtă nespus. come un blocco di selce impenetrabile alla luce, vinto dalla tristizia.
“Lăsatu-ne-a pe căile minţii noastre «Sulle vie che noi abbiamo scelto
Domnul să umblăm.” il Signore ci ha lasciato camminare».
Ne atârnă prin pâclă gândul răpus. Nella nebbia vaga il pensiero disperso.
Dar, iată, acum către Tine ne plecăm Ma, ecco, ora a Te ci prostriamo
Maica lui Iisus, Madre di Gesù,
îmbrăţişează-ne ca pre nişte pietre ale vieţii abbracciaci come pietre viventi
dornice de izvoarele dimineţii desiderose delle sorgenti del mattino
dimineţii neînserate, del mattino senza tramonto,
şi înviază-ne cu inimi noi şi curate e ridestaci alla vita con cuori nuovi e puri
ca să-Ţi cântăm: per cantare a Te:
Bucură-Te, arca de alianţă a sufletului meu; Rallegrati, arca dell’alleanza dell’anima mia
Bucură-Te, cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu; Rallegrati, scrigno sigillato con il Nome di Dio
Bucură-Te, corabie vie ce pluteşti peste talazurile lumii; Rallegrati, barca vivente che solca i marosi del mondo
Bucură-Te, sicriaş ferit de toate zădărniciile humii; Rallegrati, sepolcro preservato da tutte le vanità del mondo
Bucură-Te, tronule pre care viaţa se întemeiază; Rallegrati, trono su cui si edifica la vita
Bucură-Te, cutie de cântec prin care sună o rază; Rallegrati, scrigno da cui si sprigiona la luce del canto
Bucură-Te, naos cuprinzător al tuturor slujirilor de har; Rallegrati, tempio in cui si svolgono tutte le celebrazioni di grazia
Bucură-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar; Rallegrati, arca spirituale per il purissimo servizio sacerdotale
Bucură-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor; Rallegrati, festa dei cieli, in cui lo spirito è il vero celebrante
Bucură-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor; Rallegrati, scrigno di fuoco incastonato nelle anime nostre
Bucură-Te, Bisericã preadoritoare treimic să se cunune; Rallegrati, Chiesa ardente del desiderio trinitario delle nozze eterne
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 9-lea Kondakion IX
Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând! Signore Gesù Cristo, dolce Sposo dei nostri cuori!
Sunt şi eu din neamul Preacuratei, vlăstar înfiat de curând. Pure io sono della stessa stirpe della Purissima, virgulto appena innestato.
Către Tine mă aplec cu fruntea, A Te mi avvicino chinando la fronte,
şi mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt. e la mano pongo come Tommaso nel tuo santo costato.
Strâns adunat în mine, aşezat fără cuvânt Tutto raccolto nel mio intimo, compunto, in silenzio
aştept ca orbu-n puntea attendo come un cieco sul ponte
“Luminii din adânc cea fără înserare, «che la Luce, dalle profondità scaturita, intramontabile,
şi care-i pusă-n om ca un lăuntric soare posta nell’uomo, come un sole interiore
să lumineze întreagă în încăperea fiinţei”. illumini interamente lo spazio dell’essere».
Cum nu te văd de noapte, grosimea de păcate, Siccome l’oscurità della notte dei miei peccati non mi permette di vederti,
Te pipăi cu sfială, con timidezza Ti sfioro,
cu degetul nădejdii, cu degetul credinţei, con il dito della speranza, con il dito della fede,
cu deget bănuială, cu deget de dorire şi chiar de îndoială, con il dito del presentimento, con il dito del desiderio e insieme del dubbio,
Şi neajuns aş pune încă cealaltă mână; e se non fosse sufficiente, metterei anche l’altra mano;
dar inima străpunsă de fulger de arsură, eppure il cuore, trafitto da un lampo bruciante,
îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngână dolorosamente e tuttavia dolcemente, al ritmo del respiro
chemarea Ta întreagă şi fără voia mea mormora l’invocazione completa e senza alcun sforzo
bătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un Aleluia! corre il palpito della preghiera verso la luce in un Alleluia!
Icosul al 9-lea Ikos IX
Preasfântă Fecioară Atotfolositoare, Vergine Tuttasanta, che in tutto ci soccorri,
Tu eşti mai înalt-străvăzătoare Tu sei la più pura e la più eccelsa
decât tot vârful Minţilor cereşti al di sopra di tutte le creature angeliche
şi cunoşti şi tot chipul rânduielii suprafireşti e conosci anche l’ordine soprannaturale conveniente
pentru Schimbarea la Faţă cea izbăvitoare. per la Trasfigurazione redentrice.
Tu eşti măiestria, eşti meşteşugul, eşti hărnicia, Tu sei la conoscenza consumata, sei l’opera, sei la sollecitudine,
şi toată sfânta migală omenească, e la santa accuratezza umana in tutte le cose
care la un loc ne face stihia che insieme costituiscono gli elementi favorevoli
prielnică să se mântuiască. per la nostra salvezza.
Şi pentru care gura noastră stăruie atâta să Te proslăvească: Per questo le nostre labbra con insistenza tanto ti glorificano:
Bucură-Te, încuviinţată cunoştinţă a sfinţeniei la amănunt; Rallegrati, appropriata conoscenza della santità fin nei dettagli
Bucură-Te, sofianică ştiinţă a lucrării prin lăuntric cuvânt; Rallegrati, sofianica scienza dell’operare attraverso la parola interiore
Bucură-Te, dumnezeiască îndulcire a Numelui ca mirul vărsat; Rallegrati, divina dolcezza del Nome come profumo versato
Bucură-Te, monahicească iscusire în cântecul de lacrimi udat; Rallegrati, monastica scienza del canto bagnato di lacrime
Bucură-Te, măsură de picătură pentru o serafică pruncie; Rallegrati, stilla di grazia per una serafica infanzia spirituale
Bucură-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie; Rallegrati, rudezza preziosa d’ascesi sopra la stuoia nel deserto
Bucură-Te, cununa de litănii din nodul mătăniilor de păr; Rallegrati, corona di invocazioni litaniche sui nodi intrecciati
Bucură-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevăr; Rallegrati, angolo della preghiera solitaria alla luce fioca della candela
Bucură-Te, izvod de scăunel pentru isihia rugătoare; Rallegrati, sorgente che promana dallo sgabello di preghiera per l’orante esicasta
Bucură-Te, Tu zborul palmelor la răpirea cea drept în picioare; Rallegrati, Tu che hai le mani alzate mentre in piedi vieni rapita dalla preghiera
Bucură-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscăciune; Rallegrati, sorriso che promana dall’engolpion che vince l’aridità del cuore
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 10-lea Kondakion X
O! Doamna cea harică fără cusur Oh! Signora piena di grazia senza macchia
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur, Vergine dalle ali della Grande Aquila,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec Segno apocalittico dell’immacolato grembo
Biserică născătoare a omului lăuntric! Chiesa generatrice dell’uomo interiore!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire Aiutami a edificarmi nella natura ineffabile
din depănarea litaniei cu chemare subţire. con la ripetizione litanica delle invocazioni sussurrate.
Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea, E donami la luminosa nascita, Madre Spirituale mia,
ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia! perché nell’esperienza della Risurrezione possa gridare anch’io: Alleluia!
Icosul al 10-lea Ikos X
Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină, Tu, prodiga Madre, arcana Guida del cuore,
Doamna nădejdii, a înserării albastre, Signora della speranza nel crepuscolo della luce,
Stăpână cu trei luceferi pe haină Sovrana con le tre stelle sul manto
şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre! e Santa Àncora delle nostre debolezze!
Către Tine din nou, iată am silit! A Te ancora, ecco, mi sono affrettato!
Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit. Sono oppresso dal mondo, dai pensieri frantumato.
Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare Dopo aver ricevuto il santo consiglio e la benedizione
părtaş m-am făcut la izbăvirea mea. sono entrato nella via della mia salvezza.
Hotărâre am pus, îndreptată şi tare, Avevo preso la decisione, con forza e determinazione
să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga. di spendere le mie energie nel pregare incessantemente.
Dar idolul de ţărână, cugetul meu Ma il mio intelletto, idolo di polvere,
nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc, non mi consente di vincermi,
să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu di stabilirmi nella preghiera come nel luogo di Dio
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc. nella contrizione del cuore alla quale anelo.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea Aiutami, quindi, Tu mia Soccorritrice
şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei e ottienimi il dono delle lacrime, il sale del pentimento
ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei per essere purificato e liberato dalla debolezza dello spirito
şi învrednicit iar să îţi pot cânta: e così reso di nuovo degno ti possa cantare ancora:
Bucură-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de taină; Rallegrati, rosa bagnata dalle lacrime della conversione del cuore
Bucură-Te, duioşia pocăinţei ce ai lumina drept haină; Rallegrati, dolcezza di pentimento che ti riveste di luce
Bucură-Te, bogoslovia lacrimii, dezvăluirea Înţelepciunii; Rallegrati, benedizione delle lacrime che introduce alla Sapienza
Bucură-Te, discernământ potrivit la suspinele lumii; Rallegrati, risposta sapiente ai sospiri del mondo
Bucură-Te, raiule dăruit cu toate ploile izbăvirii; Rallegrati, paradiso irrorato dalle piogge della grazia salvatrice
Bucură-Te, uimirea umezită din privirea copilăriei; Rallegrati, stupore meravigliato di sguardi di bimbo
Bucură-Te, porfira sudorilor împărătesti ale Aminului; Rallegrati, di rosso vestita per la passione regale dell’Amen
Bucură-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului; Rallegrati, gemma di grazia prodotta dalle lacrime fluenti dalle Spine
Bucură-Te, bunăvoinţa de rouă ce pe credincioşi îi întăreşti; Rallegrati, rugiada di benevolenza con la quale fortifichi i credenti
Bucură-Te, ajutorinţă, şi-n cădere a celor neduhovniceşti; Rallegrati, aiuto anche nelle cadute di chi non cammina secondo lo spirito
Bucură-Te, omofor care te aşterni peste orice slăbiciune; Rallegrati, manto che ti stendi sopra ogni debolezza
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 11-lea Kondakion XI
Mulţumesc Ţie, Preamilostivă Maică-Fecioară, Grazie a Te, Clementissima Madre sempre Vergine
că m-ai scăpat de moartea cea de-a doua oară, che mi hai salvato dalla morte seconda,
Primejdia şi ispita sunt doară spre cercare. pericoli e tentazioni servono solo per mettere alla prova.
Şi prin chemările cele fără de încetare Attraverso le incessanti invocazioni
ale prea-luminosului Nume de putere del luminosissimo Nome così potente
simţurile şi voia inimii mele i sensi e la volontà del mio cuore
au intrat în praguri de tăcere. sono giunti alla soglia del silenzio.
Slobod de ele Ormai libero da loro
aştept să mă năpădească attendo che abbiano il sopravvento
auzul, văzul şi graiul cel dumnezeiesc, l’udito, la vista e la parola divina.
În mine de-acum doar acestea să se rostească. In me solo questi d’ora in poi si esprimano.
Şi Iubitul meu Însuşi, Iisusul ceresc, E sia lo stesso Amato mio, Gesù nella sua gloria,
să vadă, să vorbească şi să înţeleagă a guardare, parlare e comprendere
prin chiar văzul, auzul şi voia mea întreagă. con la mia stessa vista, udito e volontà, interamente.
Hristos să vieţuiască aşa Cristo così viva
prin toată vlaga mea servendosi di tutte le mie facoltà
Ca Domnul Însuşi să strige prin mine: Aleluia! per gridare lui stesso per mezzo mio: Alleluia!
Icosul al 11-lea Ikos XI
O, tu inimă şi minte şi cugete al meu! Oh tu cuore e spirito e pensiero mio!
Răneşte-te cu întrebările la Faţa lui Dumnezeu. Possa lasciarti ferire interrogandoti davanti al Volto di Dio.
Oare ce semn de-adeverire au roadele cereşti? Da cosa si può riconoscere la verità dei frutti celesti?
Şi ce rãspuns sã auzi şi tu, în răspicări duhovniceşti: E quale risposta potrai udire tu stesso, nelle delucidazioni spirituali:
De rourează peste tine chipul Vederii nezărite, se ti ricopre di rugiada l’apparizione della Visione invisibile,
întru lărgimea cea de aur a închipuirilor sfinţite, sullo sfondo dorato delle sante immaginazioni
adânc cu duhul tu vei fi pe strălucire adunat, nel profondo con lo spirito sarai tutto raccolto nella luce,
cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat, come lo spirito della Purissima è rimasto puro nel Santo dei Santi.
Şi-ai să ajungi atât de nalt-răsunător şi potrivit E arriverai così a proferire un canto di lode altissimo e degno
cum e o trâmbiţă de laudă în care îngeri s-au rostit. come è il canto di lode che risuona dalla tromba degli angeli.
Şi-ntru simţiri gingaş vei fi ca floarea dreptului Iesei E vibrante di dolce sentire sarai come il fiore del giusto Iesse
care tresare-n patru zări în aşteptarea Celor Trei. nell’attesa dei Tre all’orizzonte.
Spre acest semn flămânzi suntem şi Sfânta Doamnă să ni-l dea A questo aneliamo affamati e si degni la Santa Signora di farcene dono
ca-n mijlocirea-i milostivă toţi să-i strigăm cu un stih aşa: con la sua compassionevole intercessione per innalzare con tutti un canto così:
Bucură-Te, Tu scară cu pragul în inima ce se închină; Rallegrati, Tu scala che s’innalza da un cuore compunto
Bucură-Te, ascetică neprihănire de rugăciune senină; Rallegrati, purezza di ascesi di una preghiera
Bucură-Te, căldură de har ce până în carne năpădeşti; Rallegrati, calore di grazia che penetri fin nella carne
Bucură-Te, străină lucrare ce din urzeli ne sfinţeşti; Rallegrati, energia straordinaria, che tessi la nostra santificazione
Bucură-Te, Tu apă cerească izvorâtă la gene din fund; Rallegrati, Tu acqua celeste scaturita sul ciglio dell’abisso
Bucură-Te, pace dezlegată de toată puzderia de gând; Rallegrati, pace che sovrasta ogni dispersione dei pensieri
Bucură-Te, luminiş suitor al unei minţi desţărmurite; Rallegrati, radura dove spazia un’intelligenza senza costrizioni
Bucură-Te, vedere în duh a tainelor necovârşite; Rallegrati, visione nello spirito dei tremendi misteri
Bucură-Te, ciudată străfulgerare spre capul scării negrăit; Rallegrati, mistico fulgore sulla cima dell’ineffabile scala
Bucură-Te, iluminarea din inimă ce eşti de nedestăinuit; Rallegrati, illuminazione del cuore che non può essere spiegata
Bucură-Te, nemărginirea desăvârşirii cu trup de nestricăciune; Rallegrati, progresso illimitato di perfezione per un corpo libero da corruzione
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 12-lea Kondakion XII
Tu eşti Amma împărătească a sufletului meu. Tu sei l’Amma sovrana dell’anima mia.
Odihneşte-mă sub adăpostul Chipului Tău; Fammi riposare al riparo del Tuo Volto,
ca sub privirile Tale de auriu cărbune affinché alla luce splendente dei Tuoi occhi
să ard şi eu nemistuit, arda anch’io senza consumarmi,
din plămada arcanei de negrăit a trăirii de rugăciune. trasfigurato dall’arcano indicibile di un’esistenza di preghiera.
Şi dintru inelul Tău de răcoare, E avvolto dalla tua frescura,
Izvorule pecetluit, Fonte sigillata,
din nou, mereu, să îmi pot împrospăta, possa essere rinnovato di nuovo, sempre,
cu unda harului Tău de nelipsit, con l’onda della Tua grazia che non viene mai meno,
marea pace a odihnei săltătoare. nella grande pace di un riposo estatico.
Şi mă încinge Sfântă Amma aşa E così mi circondi la mia Santa Amma
cu veselia cea vie a biruinţei con la gioia vivace della vittoria [sulle passioni]
ca învăpăiat la alb să pot cânta perché incandescente possa cantare
din toată isihia cunoştinţei: Aleluia! nella più totale hesychia frutto della conoscenza: Alleluia.
Icosul al 12-lea Ikos XII
Maică a Domnului, Duhovnica iubitoare a pământului! Madre di Dio, Madre Spirituale piena d’amore per il mondo!
Odrăsluitoarea predaniei de taină a Cuvântului! Sorgente del mistero della tradizione del Verbo!
Tu eşti dumnezeieşte de lină şi smerită, Tu sei divinamente dolce e umile,
dar precum vorbeşte Cântarea Cântărilor, ma come dice il Cantico dei Cantici,
Tu eşti şi nespus de dreaptă şi cumplită Tu sei anche assolutamente giusta e terribile
“ca nişte oştiri sub steagurile lor”. «come eserciti schierati a battaglia».
Eşti clară, eşti senină, eşti ascuţită Sei limpida, senza turbamento, sagace
ca un palos neîmblânzitor. come uno scettro inflessibile.
Şi ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutători, Nella Gerusalemme celeste disponi di aiutanti solleciti,
pe toţi cei ce sunt ai “lepădării de sine” fiii Tăi sârguitori, tutti coloro che hanno rinunciato a se stessi, Tuoi figli devoti,
toţi cei ai cetelor de pustnici, de anahoreţi, tutti coloro che appartengono alle schiere degli asceti, degli anacoreti,
spiţa Ta toată de duhovnici înţelepţi, tutta la Tua progenie di uomini spirituali e sapienti,
ce au în grija lor comori de binecuvântare, ai quali sono affidati i tesori di benedizione,
toate cele lămuritoare, curăţitoare şi îndreptătoare tutto ciò che esprime chiarezza, purezza e rettitudine
ale neprihănirii şi milostivirii Tale neţărmuite, che deriva dalla Tua purità e compassione senza limiti,
toate cele ce la un loc sunt numite tutto ciò che in una parola si dice
“Gnoza cea curată” sau Moştenirea Sfinţilor “Gnosi purissima” o Eredità dei Santi
şi pe care ni le pui la îndemână vădite e che ci rendi disponibile in modo chiaro
prin slovele, palmele şi vorbele Părinţilor, attraverso gli scritti, i gesti e le parole dei Padri,
pentru care de-a pururi nu vom şti a Te lăuda perché per l’eternità non sapremo lodarti
a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ţi aşa: venerarti, glorificarti se non unicamente così con il nostro canto:
Bucură-Te, Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste; Rallegrati, Spada custode della tradizione esicasta
Bucură-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre; Rallegrati, pegno immortale della nostra adozione a figli
Bucură-Te, năstrapa unde odihneşte binecuvântarea Domnului; Rallegrati, calice in cui riposa la benedizione del Signore
Bucură-Te, zadă care străjuieşti sfânta prefacere a omului; Rallegrati, albero maestoso che vigili sulla santa trasfigurazione dell’uomo
Bucură-Te, destoinică lucrătoare a măiestriilor tăcute; Rallegrati, operatrice meravigliosa di silenziosi capolavori
Bucură-Te, arhistratega cea mare a războaielor nevăzute; Rallegrati, archistratega suprema dei combattimenti invisibili
Bucură-Te, ochi care ocroteşti dintru dulcea asprime; Rallegrati, sguardo che custodisci nella dolcezza le fatiche ascetiche
Bucură-Te, canon care rânduieşti cu ascuţită agerime; Rallegrati, canone di preghiera che definisci con sapiente acutezza
Bucură-Te, pavăză ce păzeşti pământul celor vii; Rallegrati, scudo che proteggi la terra dei viventi
Bucură-Te, portal care opreşti tot chipul de necurăţii; Rallegrati, portale che allontani ogni genere di impurità
Bucură-Te, roată de spulberare a duhului de urâciune; Rallegrati, trebbia che disperde lo spirito maligno
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul al 13-lea (Acest condac se spune de trei ori) Kondakion XIII
O! Maică a Domnului, de-a pururi curată Oh! Madre di Dio, immacolata da sempre
şi Maică a Omului binecuvântată! e Madre benedetta dell’Uomo!
Ca douăzeci şi patru de alăute şi potire Come le ventiquattro cetre e coppe degli anziani
această închinăciune a noastră să fie che riversano continuamente [i loro profumi]
în revărsarea ei neîncetată. così incessantemente ci prostriamo in adorazione.
Şi către Preasfânta Treime, suită bucurie, E verso la Santa Trinità, gioia esaltante,
aducerea ei prea binemiresmată, dalle Tue mani verso il Cristo Sposo,
de pe palmele Tale către Hristosul Mire, sia presentata piena di fragranza
să-şi treacă prinosul de dreaptă-slăvire. l’oblazione di vera gloria.
Ca să putem cu Cerurile toate striga, Per poter gridare con tutti i Cieli
dintr-o îmbrăţişată necovârşire in un immenso abbraccio
cel mai presus: Aleluia! il più eccelso: Alleluia!

qui si ripete l’ikos e il kondakion 1, rinviando a un inno senza fine

Icosul 1 Ikos I
Cincizeci veacuri, să-mplinească Lungo cinquanta secoli,
prin Avraam și prin David, attraverso Abramo e Davide,
spiţa Ta proorocească la tua genealogia profetica
cerurile a obosit ha riempito i cieli
cu lacrimi şi plecăciune; di lacrime e prostrazioni
hărăzind neprihănit predisponendo il dono dell’immacolato
carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit. tuo corpo intessuto di preghiera, eterno Roveto inconsumabile.
Focul Sfânt în Tine cântă Il Sacro Fuoco in Te canta
ca-ntr-o floare de slăvire. come in un fiore di gloria.
Firea prin Tine cuvântă La natura attraverso di Te racconta
dorul ei de izbăvire. la sua struggente nostalgia di redenzione.
Şi eşti Doamnă Ipostasul Tu, Signora, sei l’Ipostasi
laudelor suprafireşti; delle lodi soprannaturali;
încât noi prinşi de extazul tanto che rapiti nell’estasi
dragostei dumnezeieşti dell’amore divino
aşa să ne sune glasul: così suoni la nostra voce:
Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc; Rallegrati, frutto avvolto nella sinaitica visione
Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc; Rallegrati, Tu che hai concepito il Pegno di fuoco
Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt; Rallegrati, ingresso biblico dell’Unico Verbo
Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt; Rallegrati, corda canora dello Spirito Santo
Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire; Rallegrati, capolavoro celeste di escatologica redenzione
Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire; Rallegrati, filosofia vivificante di vera deificazione
Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate; Rallegrati, roveto dell’estasi suprema
Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate; Rallegrati, unità e corona di tutti i simboli
Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută; Rallegrati, corda e suono, archetto e cetra
Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută; Rallegrati, corpo e incarnazione di gioia prorompente
Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune; Rallegrati, stupore che hai sconfitto la vanità del mondo
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.
Condacul 1 Kondakion I
Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată? Chi è Costei, candida e radiosa come l’aurora?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată. È la Regina della preghiera, è la preghiera incarnata.
Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineții, Sovrana Porfirogenita e Signora del Mattino,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii, Promessa Sposa del Consolatore, Colui che trasfigura la vita,
spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor! a Te noi corriamo, ardenti, consumati da struggente nostalgia!
Ia-ne şi pre noi părtași ai sfântului munte Tabor. Fa’ anche noi partecipi del santo monte Tabor.
Şi fă-Te şi nouă E diventa anche per noi
umbră şi rouă, ombra e rugiada,
Tu, adumbrirea de har, Tu, che lo Spirito adombrò,
să-şi afle firea per trovare anche
noastră înnoirea la nostra natura
dintru plămadă de har. una rigenerazione di grazia.
Ca să-Ţi strigăm cu toată făptura E così gridarti con tutto l’essere
într-o deplină închinăciune: profondamente prostrati
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune. Rallegrati, Sposa tessitrice della preghiera incessante.

Riportiamo anche il link per l’ascolto integrale (1 ora e 7 minuti) dell’inno cantato dai monaci romeni del monastero di Lacu al Monte Athos.

=> Acatistul Maicii Domnului Rugul Aprins Manastirea Lacu M Athos